Exclusiv România refuză „Europa cu mai multe viteze”. Victor Negrescu explică de ce modelul este inacceptabil

Conceptul Europei cu mai multe viteze a reapărut în contextul în care UE se mișcă cu viteza celor mai „adormiți” membri ai săi, când situația internațională cere decizii rapide și curajoase. Implementarea acestui concept ar fi inacceptabilă pentru România, spune vicepreședintele PE, Victor Negrescu.

Victor Negrescu solicită Președintelui României să ia atitudine. FOTO: Arhivă personală

Nevoia de integrare rapidă a Ucrainei în UE, în contextul în care ar fi nevoie de un proces de ani buni pentru îndeplinirea condițiile de aderare, dar și blocajul pe care unele țări precum Ungaria îl practică în contextul unei situații geopolitice și economice care necesită luarea rapidă a deciziilor a adus în prim-planul politicienilor europeni conceptul de Europă cu două sau mai multe viteze.

Deși UE a căutat în mod tradițional să avanseze în același ritm (sau cel puțin să se prefacă că așa este), ideea unei Europe cu mai multe viteze câștigă teren. Liderii care s-au reunit luna aceasta în zona rurală belgiană pentru o discuție informală au susținut cu prudență ideea că unele reforme ar trebui să fie realizate de un grup mai mic de țări, arată Politico într-o analiză publicată zilele trecute .

„Adesea, avansăm cu viteza celor mai lente state”, a declarat jurnaliștilor președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. „Modelul de cooperare consolidată evită acest lucru.” În jargonul UE, „cooperare consolidată” înseamnă „la naiba cu voi și obiecțiile voastre, oricum facem asta”, susține sursa citată.

„Discuția este, astăzi, mult mai avansată decât în trecut și probabilitatea unor forme diferențiate de integrare este destul de ridicată”, a susținut, pentru „Adevărul”, social-democratul Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European.

Acesta susține că România nu poate accepta o Europă fragmentată, în care accesul la decizie, finanțare sau influență depinde de cercuri restrânse și restrictive de integrare.

El propune ca Președintele României să lanseze un amplu proces de consultare publică cu experți, organizații și decidenți interesați să contribuie la o nouă agendă de politică europeană și externă pentru România.

„Discuția este, astăzi, mult mai avansată decât în trecut”

Adevărul: Conceptul „Europa cu două viteze” a apărut și cu alte ocazii, dar niciodată nu s-a trecut la implementarea acestuia. Ce formă ia conceptul în discuțiile de acum și cum apreciați contextul actual în ceea ce privește probabilitatea implementării „Europei cu două viteze”? Credeți că modelul integrării diferențiate întărește unitatea Uniunii Europene sau riscă să creeze diviziuni structurale între statele membre?

Victor Negrescu: Ideea unei Uniuni Europene cu mai multe viteze nu este nouă. Ea revine în dezbatere de fiecare dată când Europa se confruntă cu blocaje, cu crize sau cu nevoia de reformă, iar unele state membre și curente politice refuză modificarea tratatelor europene. Diferența este că astăzi această discuție are loc într-un context mult mai sensibil, marcat de competiția globală, de războiul de la granițele Uniunii și de presiunea de a crește competitivitatea europeană.

Cred că România nu poate trata cu pasivitate această dezbatere întrucât discuția este, astăzi, mult mai avansată decât în trecut și probabilitatea unor forme diferențiate de integrare este destul de ridicată. Acest lucru înseamnă că anumite state vor avansa mai rapid în anumite domenii, dacă altele nu sunt pregătite sau dispuse să o facă.

Există și astăzi astfel de forme de cooperare consolidată pe zona de justiție și apărare dar și zona euro sau spațiul Schengen pot fi considerate soluții similare. Însă aceste mecanisme nu au fost limitative și nu au condiționat dreptul de a participa la procesul decizional european pe alte componente. Problema, astăzi, este că acest tip de abordare diferențiată riscă să devină regula, cu riscul limitării vocii și influenței politice pentru unele state. În loc ca Uniunea Europeană să se preocupe să identifice numitorul comun, clubul european riscă să devină spațiul unde cei mari și influenți vor decide fără a mai fi necesar aportul celorlalți și a altor perspective naționale. Acest lucru poate submina tocmai principiul solidarității care stă la baza proiectului european, adâncind astfel diferențele dintre statele membre, și ar crea noi clivaje economice și sociale.

Din acest motiv, cred că obiectivul României trebuie să rămână o Uniune Europeană coezivă, unită, care reduce diferențele, nu le instituționalizează.

Adepții ideii consideră că astfel se pot rezolva probleme importante: integrarea rapidă a Ucrainei în Uniunea Europeană, care poate fi contabilizată de conducerea țării drept o victorie care să poată convinge mai ușor populația de necesitatea unor concesii pentru a se ajunge la pace. Ce părere aveți?

Avansarea politicii de extindere rămâne esențială, un instrument-cheie care contribuie la siguranța, prosperitatea și securitatea comună. Integrarea Republicii Moldova și a Ucrainei în Uniunea Europeană, rămâne o prioritate politică pentru Europa, și chiar pentru Statele Unite, care poate favoriza pacea în regiune și poate reprezenta un semnal de consolidare a stabilității în vecinătate și un element de coerență strategică.

Acțiunile europene vizează încetarea războiului și încetarea suferinței provocate de agresiunea ilegală a Federației Ruse, iar angajamentul UE include, de asemenea, sprijinirea unei reconstrucții juste și incluzive a Ucrainei și protejarea Republicii Moldova.

În același timp, procesul de extindere trebuie să rămână unul bazat pe merite, ancorat în criterii europene clare, ce ține cont de progresul obiectiv obținut de fiecare stat în parte. Scurtăturile pot fi costisitoare chiar pentru țările beneficiare. Există progrese realizate de Ucraina, dar în același timp nu trebuie să ignorăm progresele realizate de partenerii din Balcanii de Vest și, în primul rând, ritmul accelerat al Republicii Moldova în ceea ce privește reformele importante realizate pe calea aderării, în ciuda contextului dificil, marcat de interferențe şi amenințări hibride intensificate.

Republica Moldova trece astăzi prin cel mai bun moment al său din punct de vedere al reputației sale și are în fața sa o oportunitate de neratat. În acest sens, continui să solicit Consiliului European să deschidă și formal negocierile pe clustere cât mai curând posibil. Am iniţiat recent, cu sprijinul a 55 de eurodeputaţi din 19 ţări europene care reprezintă principalele familii politice democratice, o scrisoare comună adresată preşedintelui Consiliului European, António Costa, prin care solicitam acest lucru. Pentru România, stabilitatea și integrarea europeană a vecinilor noștri reprezintă o prioritate strategică și un element de interes geostrategic și de securitate.

„Blocajele prin veto sunt o problemă reală în procesul decizional al Uniunii Europene”

Situația unor țări precum Ungaria, care reușesc să blocheze decizii importante la nivelul Uniunii Europene, ar fi rezolvată printr-o Europă cu mai multe viteze?

Blocajele prin veto sunt o problemă reală în procesul decizional al Uniunii Europene. Și România a avut astfel de probleme în trecut, am fost tratați incorect ani de zile în procesul de aderare la spațiul Schengen. Dar soluția nu este crearea unor diviziuni permanente. O Europă fragmentată ar fi o Europă mai slabă. Cred că ar trebui să ne concentrăm mai degrabă asupra optimizării și democratizării procesului decizional pentru a evita blocajele.

Totodată, trebuie să abordăm și cauzele blocajelor, care sunt adesea de natură politică, și să consolidăm solidaritatea între statele membre și între cetățenii europeni. În acest sens, ca europarlamentar am subliniat în permanență necesitatea unor instituții europene mai eficiente, mai transparente și mai puțin blocate de interese naționale sau personale izolate. De altfel, raportul privind procedurile legislative speciale pe care l-am inițiat în legislatura trecută, document esențial pentru garantarea cadrului interinstituțional al Uniunii, respectiv aplicarea principiului cooperării loiale, a fost aprobat cu o largă majoritate de Parlamentul European. În prezent, coordonez, în calitate de vicepreședinte, un efort instituțional de reflecție al legislativului european menit să prezinte scenarii privind rolul viitor al Parlamentului European.

„România nu poate accepta o Europă fragmentată”

Ce credeți că ar însemna o „Europă cu mai multe viteze” pentru români? Ar risca România să rămână în urma nucleului european dur, dacă s-ar implementa conceptul? În ce domenii credeți că ar fi susceptibilă România să rămână în urmă? Ce ar trebui să facă România pentru a se afla în „prima viteză” a integrării europene?

România nu poate accepta o Europă fragmentată, în care accesul la decizie, finanțare sau influență depinde de cercuri restrânse și restrictive de integrare. Obiectivul nostru trebuie să fie o Uniune Europeană care protejează, investește și livrează rezultate pentru toți cetățenii, nu una care creează diviziuni permanente.

În același timp, cred că trebuie să fim proactivi și să contribuim în mod constructiv la dezbaterile europene pe această temă. Propunerea mea este ca Președintele României să lanseze un amplu proces de consultare publică cu experți, organizații și decidenți interesați să contribuie la o nouă agendă de politică europeană și externă pentru România. Este crucial să avem sprijinul populației pentru aceste demersuri. Trebuie ca parcursul european al României să fie mai mult decât o inerție, trebuie să fie un proiect ambițios, constructiv și profesionist pentru o Europă care servește interesele cetățenilor.

Țara noastră poate, astfel, propune și susține forme de cooperare consolidată în domenii esențiale pentru cetățeni și pentru regiunea noastră: securitate cibernetică, reindustrializare și autonomie strategică, combaterea declinului demografic, consolidarea pilonului social, investiții în educație și tehnologii emergente, dezvoltarea infrastructurii de transport, digitale sau energetice și întărirea securității la Marea Neagră. De aceea, avem nevoie de o strategie națională coerentă de competitivitate, corelată cu prioritățile europene și construită pe utilizarea inteligentă a fondurilor europene. Trebuie să fim, de asemenea, fermi atunci când spunem că viitoarele mecanisme de finanțare trebuie să fie deschise tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu fac parte din zona euro. Competitivitatea nu trebuie să devină un nou criteriu de excludere, ci un instrument de convergență reală.

Există riscul marginalizării politice sau economice a statelor din Europa de Est într-o Uniune cu viteze diferite?

Există un risc real privind marginalizarea statelor care eventual au anumite specificități naționale, iar acest pericol nu este unul doar legat de regiunea noastră. Totodată, nu putem ignora faptul ca Europa de Est are experiențe și provocări diferite față de statele din Europa de Vest. Tocmai de aceea regiunea noastră a atras atenția mereu asupra riscului reprezentat de regimul lui Putin și am avut dreptate când am blocat anumite decizii controversate ale unora dintre partenerii noștri europeni.

La fel, majoritatea statelor din Est consideră că dacă nu continuăm să acționăm în vederea diminuării decalajelor de dezvoltare între statele membre și regiunile europene prin politica de coeziune și agricolă comună riscăm să punem în pericol reziliența UE. Competitivitatea Uniunii Europene trebuie să se bazeze pe progres social, echitate, investiții pe termen lung și consolidarea procedurilor democratice, nu pe creșterea inegalității.

De aceea, cred că viitorul buget european multianual va fi esențial și ne va arăta foarte clar ce fel de Europă vrem: una care protejează, investește și livrează rezultate pentru oameni sau una ezitantă, într-un context global tot mai dificil. Și este evident că acest buget va avea un impact major asupra dezvoltării României. Țara noastră s-a dezvoltat în ultimii ani datorită fondurilor europene, să nu uităm că aproape 9 din 10 investiții publice din România s-au realizat cu ajutorul finanțărilor europene.

Cred că Uniunea Europeană nu își permite un buget slab într-o perioadă de incertitudine globală, iar în calitate de președinte al Grupului de lucru pentru Cadrul Financiar Multianual 2028-2034 din cadrul Partidului Socialiștilor Europeni militez pentru câteva obiective centrale în viitorul buget: menținerea unei politici de coeziune și de dezvoltare locală mai ușor de accesat și cu un cuantum adecvat; creșterea subvențiilor pentru fermieri, printr-o convergență reală, și finanțarea adecvată a transformării digitale, a politicilor sociale și nu, în ultimul rând, a educației și a sănătății. Am transpus, de altfel, toate aceste idei în amendamente susținute de un număr important de eurodeputați.

Bineînțeles, pentru a îndeplini toate aceste obiective avem nevoie și de identificarea de noi resurse de finanțare echitabile pentru statele membre, iar în acest sens am propus ca alternativă la propunerile existente, care nu întrunesc majoritatea, soluții care nu afectează cetățeanul ci care îi invită să contribuie pe cei care profită de piața comună europeană fără să finanțeze suficient dezvoltarea UE.

 „Integrarea europeană nu diminuează suveranitatea, ci o consolidează”

Mecanisme precum „cooperarea consolidată” reprezintă instrumente care pot rezolva problemele unor state care blochează dezvoltarea?

După cum afirmam și anterior, obiectivul nostru nu este o Europă fragmentată, ci o Europă unită, capabilă să acționeze în mod eficient și echitabil. Familia social-democrată europeană susține o Uniune Europeană care livrează rezultate concrete pentru cetățeni, reduce inegalitățile și întărește coeziunea economică și socială. În același timp, nu putem ignora dezbaterile curente privind mecanisme precum cooperarea consolidată, instrumente care sunt prevăzute de tratate. Este însă esențial ca aceste mecanisme să rămână incluzive, transparente, legale și orientate spre convergență. Uniunea Europeană nu poate să rămână prizoniera unor partide politice care blochează deciziile dar nu poate să devină nici victima unor politicieni populiști care au blocat aderarea României la spațiul Schengen fără niciun fel de argumente legale.

Cum vedeți echilibrul între suveranitatea națională și integrarea aprofundată într-un nucleu european restrâns?

Echilibrul între suveranitatea națională și integrarea europeană aprofundată trebuie construit pornind de la un principiu simplu: integrarea europeană nu diminuează suveranitatea, ci o consolidează acolo unde statele, singure, nu mai pot răspunde eficient provocărilor globale. Într-o lume marcată de multiple provocări, capacitatea noastră de a acționa împreună la nivel european devine, în fapt, o extensie a suveranității noastre, nu o limitare a acesteia. De aceea, abordarea social-democrată pune accent pe suveranitate partajată acolo unde aduce rezultate concrete pentru cetățeni, dar și pe menținerea coeziunii și a egalității de șanse între state. Pentru România, miza este clară: trebuie să fim parte a tuturor proiectelor majore europene și să devenim o voce mai puternică în familia europeană. Totodată, nu partidele dețin suveranitatea națiunilor, ci cetățenii sunt cei care pot decide. La fel cum au susținut crearea statelor-națiune, tot oamenii sunt cei care pot opta pentru o Constituție națională sau un tratat european. Cetățenii trebuie respectați, întrebați și ascultați. Dialogul sincer și direct este cheia echilibrului.

„Nu cred că o Europă cu mai multe viteze este soluția pentru a crește competitivitatea Uniunii Europene”

În contextul competiției globale cu SUA și China, este o Europă cu mai multe viteze singura soluție pentru a crește competitivitatea Uniunii Europene?

Nu cred că o Europă cu mai multe viteze este soluția pentru a crește competitivitatea Uniunii Europene. Competitivitatea Europei trebuie să se bazeze pe progres social, echitate, investiții pe termen lung și consolidarea procedurilor democratice și nu pe creșterea inegalităților.

Adevărata provocare nu este viteza diferită, ci capacitatea noastră de a investi împreună, de a acționa coordonat și de a reduce decalajele economice, tehnologice și sociale dintre statele membre. Un element de dezbatere este reprezentat de politica comercială unde este clar că este nevoie de mai multe dezbateri și o mai mare atenție ca fiecare stat să aibă de câștigat din aceste parteneriate economice. Atingerea unei competitivități reale necesită o piață unică mai integrată, care protejează oamenii, nu doar profiturile. În plus, este nevoie să punem în aplicare o politică industrială care să producă resurse esențiale în cadrul Uniunii Europene.

Europa are nevoie, de asemenea, de o transformare digitală în care avansăm incluziv, protejăm consumatorii și utilizatorii dar nu frânăm inovarea. Fără norme clare care să fie puse în aplicare, nu poate exista inovare și nici competitivitate durabilă. De asemenea, după cum spuneam, investițiile în politici sociale care sprijină asistența medicală, educația și protecția socială pot spori reziliența Uniunii Europene, permițând răspunsuri mai bune la crize.

În concluzie, cred că soluția reală este o Europă care accelerează împreună, iar pentru România miza este să fim parte activă din acest efort, contribuind la definirea politicilor europene și valorificând oportunitățile pe care acestea le oferă.

Ar putea integrarea diferențiată în domenii precum apărarea și energia să consolideze autonomia strategică europeană?

În actualul context geopolitic, marcat de instabilitate și de competiția globală pentru resurse și tehnologie, este evident că Europa trebuie să își consolideze capacitatea de a acționa mai coordonat și mai eficient, inclusiv pe zona de apărare, dar mai ales pe zona de energie. Acest lucru înseamnă investiții comune, dezvoltarea industriei europene și reducerea dependențelor externe.

Ne-am confruntat cu multiple provocări în ultimii ani, iar concluzia este că trebuie să ne maximizăm resursele și să ne concentrăm pe dezvoltarea sectoarelor strategice precum energia, industria, infrastructura și educația. Investițiile în producția de energie, noile tehnologii, infrastructura durabilă și educație vor ajuta Uniunea Europeană să depășească provocările, să rămână competitivă, să creeze oportunități de angajare și să se asigure că cetățenii au competențele necesare pentru a prospera în economia modernă. De asemenea, pe măsură ce securitatea globală se deteriorează - cu războiul continuu de agresiune al Federației Ruse, cu escaladarea atacurilor hibride și cu incertitudinea crescândă cu privire la fiabilitatea garanțiilor tradiționale de securitate, este clar că Uniunea Europeană trebuie să accelereze crearea unei veritabile Uniuni Europene a Apărării în parteneriat cu NATO, Statele Unite, Marea Britanie și Canada. Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să finalizăm o piață unică pentru apărare, ci și să dăm un sens real articolului privind clauza de asistență reciprocă a Uniunii Europene.

Din nou, această abordare poate însemna și noi oportunități pentru țara noastră și aș vrea să amintesc faptul că am solicitat găzduirea de către România a hub-ului european de securitate maritimă la Marea Neagră, iar răspunsul primit din partea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost că acest obiectiv este realizabil.

Avem toate argumentele pentru a găzdui acest centru strategic, Marea Neagră devenind una dintre cele mai sensibile regiuni geopolitice ale Europei, în contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei. Este nevoie de securizarea rutelor maritime, protejarea infrastructurii critice (cabluri, energie, porturi), combaterea amenințărilor hibride și creșterea capacității de reacție a Uniunii Europene. Hub-ul ar însemna mai multă siguranță, mai multă coordonare și o prezență europeană reală la Marea Neagră, nu doar declarații. Pentru România, este și o oportunitate strategică majoră, care ar demonstra că țara noastră nu este la periferia deciziilor europene, ci în centrul lor. Este timpul ca autoritățile de la București să vină cu un proiect concret.

„România trebuie să fie în centrul proiectului european și al acestor dezbateri”

Unde vedeți Uniunea Europeană în 10 ani?

Viitorul Uniunii Europene depinde de deciziile pe care le luăm acum. Avem nevoie de o Europă mai puternică, mai echitabilă și mai competitivă. O Europă care protejează, investește și livrează rezultate concrete pentru cetățeni.

De altfel, am inițiat la nivelul Parlamentul European un Grup de reflecție privind viitorul instituției, pe care am onoarea să îl coordonez. Scopul acestui demers este elaborarea unui document strategic cu scenarii privind evoluția legislativului european până în anul 2040. Acest grup reunește reprezentanți politici de rang înalt din toate familiile politice - vicepreședinți ai Parlamentului European, lideri de grup și membri cu experiență - ceea ce reflectă importanța și seriozitatea acestui proces. Obiectivul nostru este clar: ne dorim un Parlament European mai eficient, mai transparent și mai apropiat de cetățeni. Discutăm, în mod concret, despre consolidarea rolului Parlamentului în inițierea politicilor europene, întărirea controlului democratic într-o Uniune care ia decizii tot mai rapide, dar și despre simplificarea procesului legislativ.

Europa viitorului trebuie să fie nu doar mai puternică, ci și mai democratică. Îmi doresc ca spiritul Tratatului de la Lisabona să fie respectat în sensul în care președintele Comisiei Europene trebuie să fie cu adevărat desemnat ca urmare a alegerilor europene, executivul european să fie responsabil în fața cetățenilor iar Parlamentul European să aibă dreptul de inițiativă.

Iar România trebuie să fie în centrul proiectului european și al acestor dezbateri. Nu ne lipsește nimic pentru a ne asuma un rol activ, vizibil și constructiv în definirea Europei de mâine. Este nevoie de mai mult curaj, mai mult profesionalism și mai mult dialog.